Păpuși Mulţumiţi-vă cu ce aveţi!

Ferdinand: A fost groaznic la şcoală astăzi!

Bujorel: De ce?

Ferdinand: (foarte supărat) Păi la prânz au pus mazăre în ciorbă şi mie nu îmi place mazărea, învăţătoarea ne-a dat o grămadă de teme pentru acasă, şi chiar şi la educaţie fizică a fost aiurea...am jucat fotbal şi am pierdut.

Bujorel: Se pare că ai avut o zi grea!

Ferdinand: Şi deseară este rândul meu să spăl vasele! (oftează)

Bujorel: Dar nu durează mult să speli vasele!!! ( Pauză. Se uită drep la Ferdinand). Ferdinand, nu ai observat că mi-am luat ochelari noi.

Ferdinand: Am observat, Bujorel, dar tot mi se pare că arăţi prosteşte cu ochelari.

Bujorel: (mândru) Nu, Ferdinand. Ochelarii mă fac să arăt ca un deştept, un intelectual. Mie îmi plac noii mei ochelari!

Ferdinand: Cum se face că întotdeauna eşti fericit şi mulţumit de orice?

Bujorel: Pentru că încerc să fiu mulţumitor pentru toate lucrurile.

Ferdinand: Dar mie toate îmi merg pe dos! Eu nu am pentru ce să fiu mulţumitor!

Bujorel: Întotdeauna este ceva pentru care poţi fi mulţumitor! Doar trebuie să observi şi să găseşti acele lucruri.

Ferdinand: Da, da...ce zici de teme?

Bujorel: Temele ne ajută să învăţăm mai multe lucruri şi să fim descurcăreţi.

Ferdinand: Dar de spălatul vaselor?

Bujorel: Eu sunt mulţumit că am ce să mănânc, şi am ce să pun în farfurie...Şi asta mă face să le spăl cu bucurie. Sunt muţumit că mama e cu noi şi poate să gătească...şi avem şi apă cu ce să spălăm vasele.

Ferdinand: Am înţeles.

Bujorel: Totul ţine de cum priveşti lucrurile. Poţi să te plângi, sau poţi fi mulţumitor.

Ferdinand: Dar cum să fiu mulţumitor când mama nu mă plăteşte că o ajut cu lemnele în loc să mă joc?

Bujorel: Fii fericit că o să ai căldură în casă...ştii... mulţi nu au aşa ceva...

Ferdinand: Da, dar mai bine mă plătea.

Bujorel: Faptul că o ai pe mama ta lângă tine este mai valoros decât banii...şi dacă o ajuţi o faci fericită! Dacă nu îţi legi inima de bani, ci cauţi să te mulţumeşti cu ce ai, o să fii fericit.

Ferdinand: Offf, Bujorel!!!

Bujorel: Ferdinand, cred că şi tu ai nevoie de o pereche nouă de ochelari.

Ferdinand: Ce vorbeşti? Eu văd bine, chiar foarte bine!

Bujorel: Mă refer la nişte ochelari pentru inima ta.

Ferdinand: Pentru inimă???Ce tot vorbeşti, Bujorel?

Bujorel: Da, pentru că întotdeauna te plângi şi eşti nemulţumitor. Mi-aş dori să ai ochelari care să te ajute să vezi că ai atâtea lucruri pentru care să îi mulţumeşti lui Dumnezeu!

Ferdinand: O să încerc să văd lucrurile aşa cum le vezi tu...cu o inimă mulţumitoare.

Bujorel: O să mă rog ca Dumnezeu să te ajute să fii mulţumitor.

Ferdinand: Ştii, Bujorel, noii tăi ochelari nu arată aşa urât cum am zis. Chiar îmi plac!

Bujorel: Mulţumesc! Sper ca Dumnezeu să îţi dea şi ţie nişte ochelari invizibili, care să te ajute să nu iubeşti banii şi să fii mulţumitor!

Ferdinand: O să Îl rog să mă ajute să fiu mulţumitor şi o să încerc să văd lucrurile bune... Ne vedem mai târziu, Bujorel! Mulţumesc pentru tot!

Bujorel: Ceau!