Sora Lolitei

         La sfârşitul programului de biserică, Lolita stătea liniştită lângă mama şi surioara ei, Gwenda. Fetiţa observă că sunt nişte musafiri în biserică. Nu după mult timp, îi observă şi mama ei. Mama se aplecă şi-i şopti Lolitei la ureche:

         - Mergi şi fă cunoştinţă cu fata care a venit la biserică.

         Lolita se îndreptă încet către fetiţa nou-venită.

         - Cum te cheamă? Eu sunt Lolita şi am cinci ani, spuse ea cu un zâmbet şovăitor.

         Fata îi zâmbi înapoi.

         - Eu sunt Heidi şi am şapte ani, îi răspunse ea.

         Dintr-o dată Heidi o întrebă:

         - Cine este fetiţa de lângă mama ta?

         Lolita privi în sus.

         - Este sora mea Gwenda. Are aproape doi ani.

         - Este sora ta? o întrebă Heidi. Nu se poate. Pielea ei este maro.

         - Ştiu, dar este sora mea, spuse Lolita nesigură. Se simţi uşurată când veni mama să-i spună că era timpul să plece acasă.

         După ce ajunseră acasă, Lolita o privi tulburată pe mama.

         - Mamă, fata care a venit în vizită la biserică m-a întrebat dacă eu şi Gwenda suntem surori. De ce m-a întrebat asta? Mamă, nu-i aşa că suntem surori?

         Mama întrerupse pregătirile pentru masă ca să-i răspundă la întrebare.

         - Da, sunteţi surori, Lolita. Îţi mai aminteşti când am adus-o pe Gwenda? Am mers mult cu maşina până am ajuns într-un oraş mare. Ţi-aminteşti?

         Lolita dădu aprobator din cap.

         - Pe tine tot din acel loc te-am luat, când erai un bebeluş. Poate că te-a întrebat dacă sunteţi surori pentru că tu ai pielea albă, iar Gwenda are pielea maro. Dar, pentru că eu şi tata te-am adoptat, tu şi Gwenda sunteţi surori chiar dacă pielea voastră este diferită.

         Interiorul vostru este acelaşi. Noi vă iubim la fel de mult, chiar dacă tu ai pielea albă şi Gwenda are pielea maro.

         - Nu-i aşa că tu eşti mama noastră pentru că ne-ai adoptat? Întrebă Lolita.

         Mama aprobă.

         - Da, aşa este. Şi Dumnezeu vă iubeşte la fel, indiferent ce culoare are pielea voastră.

         Lolita o îmbrăţişă pe mama. Apoi cântară împreună: „Isus pe copii iubeşte / Pe toţi la El i-a chemat şi i-a binecuvântat, / Şi-n inimă le-a sădit dragoste / Pentru tot ce e bun şi sfânt.”