Ana şi Raluca erau triste. Îşi doreau să se joace în zapadă. Mama le-a spus că poate vor putea să iasă afară imediat după prânz. Dar acum, tatăl lor le-a spus că vor trebui să mai aştepte.
- Îmi pare rău dacă sunteţi dezamăgite, fetelor, le zise calm tatăl. Dar cred că astăzi va trebui să-i facem o vizită surorii Lea.
Tatăl o ajută pe Raluca să-şi încalţe ghetuţele. Mama îi dădu o mână de ajutor Anei la încheiatul hainei.
- Biblia ne învaţă că trebuie să le purtăm de grijă văduvelor. Doamna Miller sau sora Lea, cum obişnuim noi să o numim, este singură acum. Soţul ei a murit acum mai bine de şase luni, le zise mama blând.
- Ştiu cât vă doreaţi să vă jucaţi în zăpadă, însă acum, fetelor, trebuie să daţi la o parte întristarea, continuă tatăl lor pe un ton ferm şi iubitor.
- Da, tată, vom încerca, răspunseră fetele în cor.
Drumul cu maşina până la casa surorii Lea a fost foarte plăcut. Fetele s-au bucurat de peisajul încântător, uitându-se pe fereastră. Zăpada era curată şi strălucitoare peste tot în jurul lor.
Plimbarea de la maşină până la casa surorii Lea a fost destul de răcoroasă. Sora le-a zâmbit când le-a deschis uşa din faţa casei:
- Ce încântare! exclamă ea.
Ea luă hainele invitaţilor şi le zise:
- Vă rog să vă încălziţi lângă sobă. Eu mă duc să vă pregătesc nişte cacao fierbinte.
Sora Lea se grăbi spre bucătăria care strălucea de curăţenie. Mama o urmă.
Curând, Ana şi Raluca sorbeau cu grijă din acea cacao delicioasă. Micile marshmallows pluteau în cănile lor.
Vizita lor luă sfârşit prea repede. Sora Lea plecă impreună cu mama fetelor în cealaltă cameră pentru a aduce hainele.
- Vă mulţumesc încă o dată pentru vizită, rosti cu glas vesel sora Lea.
Ana şi Ralucao prinseră pe sora Lea fiecare de câte o mână.
- Vă mulţumesc pentru toată trataţia, zise jovial Ana.
- Da, şi pentru acea cacao atât de bună, adăugă Raluca cu un zâmbet.
- Cu plăcere, fetelor, răspunse sora Lea şi le strânse încetişor mânuţele din mănuşile călduroase.
Peste câteva minute, Ana şi Ralucase aflau din nou în maşina călduroasă.
- Este bine că am fost să o vizităm azi pe sora Lea, zise încetişor tata.
Mama se întoarse şi le zâmbi călduros fetelor ce radiau de fericire.
- Mă bucur că ne-am îmbrăcat cu haine călduroase! zise Ana, pe când înaintau pe drumul acoperit de zăpadă.
- Da, răspunse mama, dar sunt şi mai fericită pentru că nu am uitat să purtăm ceva mai important decât nişte haine groase.
Ana şi Ralucase uitară una la alta. Ce vroia mama să le spună? Ce altceva au purtat?
Imediat fetele se porniră pe chicotit. Înţeleseseră ce vrusese mama să le spună. Îşi amintiră cu toţii să poarte un zâmbet larg!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu