Planul lui Dumnezeu

În timp ce Nathan se dădea în leagăn, la umbra copacului, soarele apunea. Băiețelul ascultă absorbit țârâitul greierilor din iarbă, până când leagănul se opri cu totul. Apoi sări din leagăn și o luă la fugă spre casă, țopăind ca o minge pe treptele din față. Se opri însă brusc, când văzu expresia gravă de pe chipul părinților lui, așezați în leagănul de pe terasă. Mama plângea.

— Ce s-a întâmplat? Întrebă Nathan, așezându-se între ei.

— Tocmai ne-a sunat bunica, explică tatăl, să ne spună că verișorul tău, Dale, a murit în această după-amiază.

Nathan se uită mirat la tatăl lui.

— Dar nu vreau ca Dale să moară, protestă băiețelul. Are cinci ani, exact ca mine. Îmi place să mă joc cu el.

— Știu, răspunse tata. Tuturor ne era drag Dale și nimeni n-ar fi vrut ca el să moară. Dar Dumnezeu a avut alte planuri pentru el, iar planurile Sale sunt cele mai bune, chair și atunci când nu le înțelegem.

Pentru câteva clipe se așternu tăcerea, apoi Nathan întrebă:

— Cum a murit?

— Unchiul John lucra în curtea grajdului, iar Dale s-a cățărat pe o poartă ca să-l privească, îi explică tata. Dar poarta era foarte veche, șubredă și grea și s-a prăbușit peste Dale. Au chemat o ambulanță, continuă tata, care a ajuns foarte repede. L-au dus la spital, iar de acolo doctorii l-au trimis cu un elicopter la alt spital, dar, în elicopter, Dale a murit.

Ochii lui Nathan se umplură de lacrimi. Acum n-o să se mai poată juca niciodată cu Dale.

— De ce n-au putut doctorii să-l facă bine?

— Doctorii pot ajuta în multe feluri, răspunse tata. Dar nu întotdeauna. Uneori nu mai pot face nimic pentru a salva viața unei persoane. Dumnezeu ar fi putut să-l vindece pe Dale, dar a avut alte planuri.

— A fost planul lui Dumnezeu să-l ia pe Dale în cer? întrebă Nathan, uitându-se spre văzduhul azuriu.

— Exact, răspunse mama zâmbind. Îngerii l-au dus în cer, iar el este fericit acum, în prezența lui Dumnezeu.

— Sunt fericit că Dumnezeu va avea grijă de el în cer, spuse Nathan. E mult mai bine decât să fie rănit și să stea în spital.

— Da, aprobă mama. Iar cerul este chiar mai bun decât cele mai plăcute momente în care v-ați jucat împreună.

— Ne va fi dor de el, spuse, blând, tata. Și trebuie să ne rugăm mult pentru familia unchiului John pentru că vor fi triști o vreme. Putem însă aștepta cu nerăbdare clipa în care Isus va veni să ne ia la cer. Atunci vom fi toți acolo unde este Dale.

Cerul se întunecase de-a binelea. Nathan se uită la stelele care scânteiau feeric. Acolo sus, mai departe chiar decât stelele pe care le vedea, se afla Dale, verișorul lui. Era cu Dumnezeu și cu îngerii, pentru totdeauna fericit și sănătos.