Ce înseamnă să asculți

Ai nevoie de o singură păpușă.

Învățător: Bună copii! Hei, Bubico? (se uită în jur) Bubico? Bubico, unde ești?

Bubico: Sunt aici…nu pot să ies…mi-e prea rușine.

Învățător: Ți-e rușine? Haide, Bubico, copiii te așteaptă.

Bubico: Nu, nu vreau să vin…toți vor râde de mine…

       Învățător: Bubico, dar trebuie să vii. Copii, când spune eu ”ȘI” spunem în cor ”Haide Bubico. Ieși afară.” , toți odată. Poate dacă o strigăm toți va ieși. Bine? Și…

Bubico: Bine, bine…hai că ies (iese cu punga pe față…)

Învățător: Bubico, ce faci cu punga pe cap? (copii probabil râd)

Bubico: Vezi, ți-am spus că vor râde de mine. Mă ascund iarăși, și nu ies până nu pleacă toți acasă.

Învățător: Haideți copii să încercăm să nu râdem de Bubico. Se pare că nu se simte prea bine și trebuie să îl ajutăm. Haideți să îl strigăm din nou. Haide Bubico!

Bubico: Bine…bine…Doar că nu vreau să mă vadă nimeni azi, pentru că arăt comic.

Învățător: Dar Bubico, comic arăți cu punga pe cap. Nici nu poți vedea copiii de pungă. Scoate-ți punga…

Bubico: Imediat (se bagă după scenă)… Așteptați un minut…Imediat sunt gata…Așa…(vine înapoi cu punga decupată în jurul ochilor ca să poată vedea)

Învățător: Bubico, nu te mai prosti, dă-ți punga jos!

Bubico: Offf, bine..(merge după scenă din nou) Vin imediat, dar acum toți vor râde de mine…( Bubico iese încet acoperită de pudră)

Învățător: Bubico, ce faci cu făina aia pe tine?

Bubico: E un mic accident…din cauză că nu am ascultat-o pe mama.

Învățător: Ce vrei să spui? Nu cred că mama ți-ar spune să faci baie în făină… (râzând)

Bubico: Nu e comic să știți. Am vrut să o ajut la prăjiturele. Făina era într-un castron mare. Mama s-a dus să aducă zahărul și mi-a zis să nu ating castronul cu făină. Dar am vrut să amestec făina și nu am așteptat până a venit mama. Cred că ghiciți de unde e făina asta pe mine…Am alunecat și castronul mi s-a răsturnat fix în cap.

 Învățător: O, cred că ai făcut dezastru în bucătărie. Cred că mama ta a fost furioasă când s-a întors.

Bubico: Da, mama s-a supărat că nu am ascultat-o. M-am simțit prost că i-am stricat prăjitura și am făcut mizerie. Dar i-am zis că îmi pare rău.

Învățător: (râzând) Cred că arătai ca un om de zăpadă. Și ce a făcut mama ta?

Bubico: A spus că știe că îmi pare rău și i-a trecut supărarea, dar din cauză că nu am ascultat, a trebuit să fac curat și să adun făina de pe jos. Și pentru că toată făina a picat pe jos, nu mai avea cu ce să facă prăjitură.

Învățător: Ei, făina nu a picat chiar toată pe jos, mai  ai destulă în cap…Cred că ești trist că nu a mai făcut prăjitură.

Bubico: Sunt trist că nu o să mai mănânc prăji. Dar îmi pare rău și pentru că am supărat-o pe mama, și implicit nu L-am ascultat pe Dumnezeu.

Învățător: Așa este Bubico, când nu ne ascultăm părinții, nu Îl ascultăm nici pe Dumnezeu. Asta îmi amintește de Domnul Isus când a fost în Ghetsimani.

Bubico: În Ghetsimani? Ce legătură are?

Învățător: I-a fost foarte greu să asculte de Dumnezeu, paharul pe care trebuia să-l bea era prea amar pentru El…Suferința era cumplită…Dar până la urmă a ascultat și a împlinit ce vroia Dumnezeu ca El să facă.

Bubico: Dumnezeu vroia pentru mine să o ascult pe mama, și să nu umblu la castronul cu făină…Nu era așa greu de ascultat.

Învățător: Și dacă ascultai, acum erai probabil fericit și mâncai și prăjituri.

Bubico: Trebuie să fiu și eu ca Domnul Isus și să ascult de părinții mei…Mă mănâncă nasul…

Învățător: Poate ai făină în nas.

Bubico: Cred…aaaah, Aaaah, Haaaaapciu! ( Strănută așa de tare încât cade în spatele scenei)

Învățător: Sănătate! Ești bine Bubico?

Bubico: Da, sunt aaaaa, hapciu!

Învățător: Nu din nou, Bubico! Următoare lecție va fi să punem mâna la gură când strănutăm. Nu uitați să fiți ascultători de părinți și de Dumnezeu.