- Clara şi Marvin, strângeţi masa, spuse mama. Eu şi Heather vom trage un pui de somn. O bătu pe Heather, micuţa de un anişor, pe mâna dolofană. Când terminaţi, vă rog să vă jucaţi în linişte în bucătărie sau în camera de zi.
- Bine, mamă, răspunseră în cor Clara şi Marvin.
Mama a plecat în dormitor. A lăsat uşa întredeschisă. Clara şi Marvin ştiau că nu trebuie să o deranjeze decât în cazul în care cineva s-ar lovi sau ar avea musafiri.
Când au terminat, copiii au mers în camera de zi. Clara s-a aşezat pe canapea, cu o carte în mână. Marvin şi-a adus cuburile şi animalelede joacă şi a început să se joace de-a ferma pe podea.
După un timp, Marvin s-a dus în bucătărie. Când s-a întors, trecu pe lângă Clara şi aruncă un prosopel ud pe piciorul ei.
- Marvin! îl privi aspru Clara. Opreşte-te! Îmi uzi rochiţa!
Chiar atunci copiii auziră zgomotul unei uşi de maşină. Au sărit la fereastra din bucătărie. Bunica venea pe alee. Clara deschise uşa.
- Bunică, ştii ce a făcut Marvin adineauri? Mi-a aruncat un prosopel ud! Îi arătă bunicii pata udă de pe rochiţa ei.
- Chiar aşa, spuse bunica, doar nu eşti din hârtie? Ochii ei sclipiră.
- Nu, dar a fost răutăcios, se bosumflă Clara.
- Nu a fost tocmai frumos, a fost de acord bunica. Aşa-i c-o să-l ierţi?
- Da, cred. Clara zâmbi uşor.
Uşa dormitorului se deschise şi apăru mama.
- Bună, bunico, spuse ea.
Clara fugi la mama.
- Mami, Marvin a aruncat cu un prosopel în mine!
Mama şi-a pus mâna pe umărul Clarei.
- Nu te agita, Clara. Sunt convinsă că un prosopel nu te-a lovit.
Se întoarse către bunica:
- Ai venit după căpşuni?
- Da, răspunse bunica.
După ce plecă bunica, Clara şi Marvin ieşiră afară să se joace. Clara se căţără pe topogan, iar Marvin o urmă.
Clara se aşeză, gata să coboare, când Marvin se izbi în ea.
- Marvi! Bombăni Clara. Mama a spus că nu avem voie să ne împingem unul pe altul în vârful topoganului.
- Nu am vrut, spuse Marvin. Îmi pare rău.
Clara se coborî de pe topogan şi fugi spre casă.
- O să-i spun mamei ce-ai făcu! îl ameninţă pe Marvin.
Dând buzna în casa, spuse pe nerăsuflate:
- Mamă, Marvin m-a împins când eram în vârful topoganului.
De îndată a apărut şi Marvin.
- Mamă, a fost un accident. Mi-am cerut scuze.
- Calra, spuse mama, te rog să te aşezi aici. Scoase un scaun de sub masă. Marvin, tu poţi să pleci din nou afară.
Uşa se închise uşor după ce Marvin ieşi. Clara se aşeză.
Mama se aşeză pe scaun lângă Clara.
- Clara, îţi formezi un obicei prost, începu mama. Ori de câte ori cineva face ceva ce ţie nu-ţi place, te agiţi şi plângi. Dacă cineva dintre ceilalţi copii este neascultător, vreau să vii să-mi spui mie sau lui tati. Dar dacă te tachinează, mai bine zâmbeşte decât să faci atâta tărăboi. De obicei, oamenii ne tachinează pentru că le place de noi şi vor să se simtă bine cu noi. În special fraţilor le place să-şi tachineze surorile. Ei trebuie să înveţe să nu exagereze, dar tachinarea poate fi parte din petrecerea unui timp minunat împreună.
Şi sunt multe lucruri mărunte pe care trebuie să le iertăm altora. Regula noastră este să nu-l împingempe celalalt când este în vârful topoganului. Asta pentru ca nimeni să nu cadă şi să se lovească. Dar uneori se poate întâmpla, din greşeală, să te loveşti. De obicei, un mic ghiont nu te va face să cazi.
S-a supărat tati pe tine azi-dimineaţă când ai vărsat paharul lui cu apă?
- Nuuu! spuse Clara încet. Mi-a spus doar să iau o cârpă şi să şterg.
- Aşa e, încuviinţă mama. Dar atunci când, din greşeală, ai tăiat rochiţa preferată de hârtie a păpuşii lui Sharon? S-a supărat Shanon pe tine?
- Nu. A fost dezamăgită, dar a spus că toţi greşim.
- Aşa e, spuse mama. Biblia spune: „Iertaţi şi vi se va ierta”. Dacă noi îi iertăm pe alţii, Dumnezeu ve va ierta şi El pe noi. De asemenea, e mai uşor pentru alţii să ne ierte. Dacă cineva greşeşte, iartă-l. Asta e învăţătura Bibliei. Vom fi şi noi, şi ceilalţi mult mai fericiţi. Mama îi zâmbi încurajator Clarei.
- O să încerc, spuse Clara. Îmi pare rău că m-am supărat, mami.
- Eşti iertată, o asigură mama. Poţi pleca acum.
Clara fugi afară. O să încerce să-i ierte pe ceilalţi aşa cum a fost ea iertată de tati şi Shanon. Iar atunci când cineva o tachinează, ea va zâmbi şi va fi veselă împreună cu ei. Deja mă simt mai bine, gândi ea în timp ce alergă spre Marvin, la locul de joacă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu