La locul și timpul potrivit

Bunica a venit să stea cu mine în timp ce părinţii mei au plecat din nou la vechea noastră casă. Eu am început să merg la noua şcoală.

O fată, pe nume Barbara, din clasa mea, m-a întrebat unde locuiesc. Când i-am răspuns, ea mi-a zis:

— O, ştiu unde!... chiar lângă bătrâna aia rea!

— Cum adică?

— Femeia care locuieşte lângă tine, în casa aia mare, urăşte copiii. Nu te apropia de dânsa.

— De ce spui asta? am întrebat eu.

— Dacă vorbeşti cu ea, începe să strige la tine şi te alungă cu sapa. În fundul curţii, are legat un câine negru, care pare foarte agresiv.

— Mulţumesc pentru avertisment, i-am spus eu în timp ce am luat-o înspre casă. Când am ajuns în dreptul casei vecinei mele, dânsa stătea în faţa curţii. Părea tare supărată. Am fost învăţată mereu să mă comport frumos cu persoanele în vârstă, aşa că i-am zâmbit şi i-am spus:

— Bună ziua! Pe mine mă cheamă Estera. Sunt vecina dumneavoastră.

Ea mă privi încruntată.

— Ei bine, dă-mi pace! Nu-mi plac copiii. Nu aduc decât necazuri. Acum pleacă şi lasămă în pace! Apoi îmi întoarse spatele.

Când am ajuns acasă, i-am povestit buniciidespre dânsa.

— De ce se comportă aşa? am întrebat eu.

— Cred că a avut nişte experienţe neplăcute cu copiii, spuse bunica. Hai să ne rugăm pentru ea. Aminteşte-ţi că Isus ne-a spus să ne rugăm pentru duşmanii noştri şi pentru cei răi. Ne putem ruga pentru dânsa, cerându-I lui Isus să o binecuvânteze şi să o schimbe.

În acea seară, bunica mi-a povestit o istorioară din cartea Estera despre o regină frumoasă, care a fost foarte curajoasă, şi despre felul în care Dumnezeu a folosit-o chiar la momentul potrivit ca să-şi salveze poporul de la moarte.

— Şi pe mine mă cheamă Estera! Bunico, crezi că Dumnezeu mă va folosi vreodată şi pe mine să ajut oamenii, aşa cum a folosit-o pe regina Estera?

— Ei bine, nu chiar la fel, dar dacă vrei ca Dumnezeu să te folosească, sunt convinsă că o va face. El te foloseşte chiar şi atunci când te rogi pentru vecina ta.

— Nu m-am gândit la asta, am spus eu. O să mă rog pentru dânsa în fiecare seară.

În următoarele zile, nu am zărit-o deloc pe vecina mea. Dar am observat că nu şi-a luat ziarul din faţa casei. Nici seara nu am văzut luminile aprinse. Câinele ei lătra întruna.

— Crezi că a păţit ceva? am întrebat-o pe bunica.

— Nu ştiu. Dar putem merge să sunăm la uşă. O să vin cu tine.

— Dar dacă nu s-a întâmplat nimic şi o să se supere că am deranjat-o?

— Ca şi Estera din Biblie, o să-I cerem lui Dumnezeu să ne ajute şi vom merge prin credinţă să facem lucrul potrivit la timpul potrivit, spuse bunica.

Spre surprinderea noastră, uşa s-a întredeschis. Bunica strigă cu voce tare:

— Suntem vecinele tale – doamna Woods şi nepoata mea, Estera. Eşti bine? Te putem ajuta?

O voce leşinată răspunse:

— Da, am nevoie de ajutor. Intraţi! Eu şi bunica am deschis uşa larg şi am intrat. Vecina noastră era pe podea. Părea foarte palidă şi bolnavă.

— Vă rog să sunaţi la urgenţe, şopti dânsa. Am căzut şi nu mă mai pot ridica. Bunica a dat un telefon şi imediat au sosit ajutoare. În timp ce era dusă în ambulanţă, a

murmurat:

— Vă rog să-l dezlegaţi pe bietul meu căţel. De când am căzut, nu a mai mâncat nimic.

— Bineînţeles! am răspuns amândouă în cor.

În drum spre casă, bunica a spus:

— Estera, sunt convinsă că Dumnezeu ne-a trimis să facem lucrul potrivit la timpul potrivit. El ne-a folosit pe amândouă astăzi.