Păpuși Mulţumiţi-vă cu ce aveţi!

Ferdinand: A fost groaznic la şcoală astăzi!

Bujorel: De ce?

Ferdinand: (foarte supărat) Păi la prânz au pus mazăre în ciorbă şi mie nu îmi place mazărea, învăţătoarea ne-a dat o grămadă de teme pentru acasă, şi chiar şi la educaţie fizică a fost aiurea...am jucat fotbal şi am pierdut.

Bujorel: Se pare că ai avut o zi grea!

Ferdinand: Şi deseară este rândul meu să spăl vasele! (oftează)

Bujorel: Dar nu durează mult să speli vasele!!! ( Pauză. Se uită drep la Ferdinand). Ferdinand, nu ai observat că mi-am luat ochelari noi.

Ferdinand: Am observat, Bujorel, dar tot mi se pare că arăţi prosteşte cu ochelari.

Bujorel: (mândru) Nu, Ferdinand. Ochelarii mă fac să arăt ca un deştept, un intelectual. Mie îmi plac noii mei ochelari!

Ferdinand: Cum se face că întotdeauna eşti fericit şi mulţumit de orice?

Bujorel: Pentru că încerc să fiu mulţumitor pentru toate lucrurile.

Ferdinand: Dar mie toate îmi merg pe dos! Eu nu am pentru ce să fiu mulţumitor!

Bujorel: Întotdeauna este ceva pentru care poţi fi mulţumitor! Doar trebuie să observi şi să găseşti acele lucruri.

Ferdinand: Da, da...ce zici de teme?

Bujorel: Temele ne ajută să învăţăm mai multe lucruri şi să fim descurcăreţi.

Ferdinand: Dar de spălatul vaselor?

Bujorel: Eu sunt mulţumit că am ce să mănânc, şi am ce să pun în farfurie...Şi asta mă face să le spăl cu bucurie. Sunt muţumit că mama e cu noi şi poate să gătească...şi avem şi apă cu ce să spălăm vasele.

Ferdinand: Am înţeles.

Bujorel: Totul ţine de cum priveşti lucrurile. Poţi să te plângi, sau poţi fi mulţumitor.

Ferdinand: Dar cum să fiu mulţumitor când mama nu mă plăteşte că o ajut cu lemnele în loc să mă joc?

Bujorel: Fii fericit că o să ai căldură în casă...ştii... mulţi nu au aşa ceva...

Ferdinand: Da, dar mai bine mă plătea.

Bujorel: Faptul că o ai pe mama ta lângă tine este mai valoros decât banii...şi dacă o ajuţi o faci fericită! Dacă nu îţi legi inima de bani, ci cauţi să te mulţumeşti cu ce ai, o să fii fericit.

Ferdinand: Offf, Bujorel!!!

Bujorel: Ferdinand, cred că şi tu ai nevoie de o pereche nouă de ochelari.

Ferdinand: Ce vorbeşti? Eu văd bine, chiar foarte bine!

Bujorel: Mă refer la nişte ochelari pentru inima ta.

Ferdinand: Pentru inimă???Ce tot vorbeşti, Bujorel?

Bujorel: Da, pentru că întotdeauna te plângi şi eşti nemulţumitor. Mi-aş dori să ai ochelari care să te ajute să vezi că ai atâtea lucruri pentru care să îi mulţumeşti lui Dumnezeu!

Ferdinand: O să încerc să văd lucrurile aşa cum le vezi tu...cu o inimă mulţumitoare.

Bujorel: O să mă rog ca Dumnezeu să te ajute să fii mulţumitor.

Ferdinand: Ştii, Bujorel, noii tăi ochelari nu arată aşa urât cum am zis. Chiar îmi plac!

Bujorel: Mulţumesc! Sper ca Dumnezeu să îţi dea şi ţie nişte ochelari invizibili, care să te ajute să nu iubeşti banii şi să fii mulţumitor!

Ferdinand: O să Îl rog să mă ajute să fiu mulţumitor şi o să încerc să văd lucrurile bune... Ne vedem mai târziu, Bujorel! Mulţumesc pentru tot!

Bujorel: Ceau!

Umblarea pe apă

Bubico: Bună, TESSY! Ce mă bucur să te văd!

TESSY: Bună Bubico! Ce mai faci?

Bubico: Sunt binişor! Dar să vezi ce mi s-a întâmplat…aşa de tare m-am speriat…îmi bate inimioara aşa repede…de la spaimă…

TESSY: Ce s-a întâmplat?

Bubico: Am văzut o fantomă!

TESSY: O fantomă? Nu cred…nu există fantome!

Bubico: Ba am văzut o fantomă. Mergeam să cumpăr ceva la magazinul de pe țărm şi pe mare am văzut o fantomă cum mergea pe apă.

TESSY: Nu te cred, Bubico! Iarăşi ai chef de glume?

Bubico: Dar nu glumesc, TESSY! Chiar am văzut. Şi de spaimă am luat-o la goană…Şi am fugit, am fugit, până am dat cu capul de o barcă, în care erau nişte pescari.

TESSY: TESSYA, Bubico, ştiu acuma ce spui că ai vazut, şi crede-mă, nu era o fantomă…Era Isus, Fiul lui Dumnezeu.

Bubico: Era Isus, Fiul celui care ne-a creat pe noi?

TESSY: Da, Bubico. L-am văzut şi eu.

Bubico: Şi cum de mergea pe apă?

TESSY: Păi Isus fusese pe munte să se roage. Şi a trimis ucenicii să mergă într-o localitate şi să îl aştepte acolo.  Dar s-a gândit să îi ajungă, şi a mers pe mare până aproape de barcă.

Bubico: Şi ucenicii l-au recunoscut? Nu s-au speriat?

TESSY: Ba da…s-au speriat şi au început să ţipe…era să facă pe ei de frică. Şi ei credeu că este o fantomă.

Bubico: Cred şi eu…

TESSY: Dar pe urmă Isus le-a spus că este El, şi ei s-au calmat.

Bubico: După ce am dat cu capul de barcă, mi s-a părut că văd pe cineva în apă, care parcă se îneca. Ţipa şi striga: Ajutor! Ajutor!

TESSY: Era Petru, unul dintre ucenicii lui Isus. Cînd l-a văzut Petru pe Isus, i-a cerut să îl lase şi pe el să meargă pe apă. Şi Isus l-a lăsat.

 Bubico: Vrei să spui că Petru a mers pe apă?

TESSY: Da, Bubico. Petru a mers pe apă. Dar până să ajungă la Isus, s-a uitat în dreapta şi în stânga la valurile care erau mari şi uriaşe. Şi a început să se teamă şi să se sperie. Şi când a făcut acest lucru a început să se scufunde.

Bubico: S-a scufundat din cauză că nu a mai privit înspre Isus?

TESSY: Da. Din cauza asta. Isus l-a mustrat pentru că nu a crezut în El.

Bubico: Dar totuşi a mers ceva pe apă, nu?

TESSY: Da, Bubico.

Bubico: Şi este un lucru extraordinar!!!! Eu unul, nu am mai auzit aşa ceva de când sunt.

TESSY: Bubico, Isus este Fiul lui Dumnezeu. Deci poate orice!

Bubico: Aşa este. Atâta vreme cât îl iubim pe El, El poate să facă minuni.

TESSY: Şi cât timp îl ascultăm.

Bubico: Deci să nu uităm:                                     

          Împreună: Priveşte la Isus!

Rahav și cei doi spioni

Tessy: Bună, Bubico!

Bubico: Hiii! (se sperie de Tessy) Tessy, m-ai speriat!

Tessy: Scuze.

Bubico: Ce făceai?

Tessy: Tocmai vroiam să le spun copiilor despre un erou din Biblie.

Bubico: Care?

Tessy: Rahav.

Bubico: Dar ea nu a fost un erou.

Tessy: Ba a fost...Ce vrei să spui?

Bubico: Rahav este o eroină...pentru că este o „Ea” (râde zgomotos)

Tessy: Ai dreptate. Pot să spun povestea acum?

Bubico: Da, spune...

Tessy: Acum mult timp, în Vechiul Testament, erau niște oameni care se numeau israeliți. Dumnezeu i-a scăpat de robie, și le-a promis că le va da o țară frumoasă.

Bubico: Țara aceea unde curge lapte și miere....Yummy! Îmi place și laptele, și mierea.

Tessy: Și pentru că nu știau nici cum era țara, sau locuitorii orașului Ierihon, pe care vroiau să îl cucerească, au trimis doi spioni să cerceteze cetatea.

Bubico: Ce interesant...Dar de ce au trimis numai doi și nu trei? Sau cinci?

Tessy: De aia...Mă lași să spun povestea? Cum spuneam, spionii aveau nevoie de un loc unde să stea, și Rahav i-a primit în casa ei. Dar câțiva oameni din oraș au văzut pe cei doi, și s-au dus la regele lor....

Bubico: (întrerupând-o pe Tessy) Au spus regelui: „Aceștia doi au venit să ne ia mierea și laptele...”

Tessy: Nu! I-au zis că doi spioni din Israel au venit să cerceteze țara. Și regele i-a trimis cuvânt lui Rahab să îi scoată din casa ei că sunt spioni.

Bubico: Adică să nu îi fure mierea și laptele...

Tessy: Lasă-mă să termin...Rahav le-a spus că spionii au plecat, dar ea de fapt îi ascunsese.

Bubico: Dar nu a învățat-o mama ei că nu are voie să vorbească cu străini, sau să îi primească în casă?

 Tessy: Off, Bubico! Rahav i-a ascuns pe spioni pe acoperișul casei, sub niște paie.          Așa că mesagerii regelui nu i-au găsit în casa lui Rahav.

Bubico: Și spionii au trăit fericți până la adânci bătrâneți ... Pe acoperiș.

Tessy: Nu o să te mai bag în seamă, să știi...Rahav i-a ajutat să scape, folosind o frânghie roșie...Și spionii i-au promis că atunci când vor ataca orașul, casa ei nu va fi nimicită.

Bubico: Deci Rahav a fost o eroină...

Tessy: Așa este. Ea a crezut că Dumnezeul evreilor este singurul Dumnezeu puternic și adevărat. Ce crezi că putem învăța de la ea?

Bubico: Îmmm (gânditor) cred că să îi ajutăm pe cei care sunt în nevoie.

Tessy: Da, e un lucru important să ne ajutăm unii pe alții. Isus spune că atunci când facem unu bine unui om, e ca și când I l-am face Lui.

Bubico: Și Rahav a primit oaspeți la ea acasă, și este un lucru bun. Mie îmi place să âi vizitez pe alții și să mănânc supă, sarmale, pireu, să beau ceai, și ideal ar fi și o prăjitură cu cioco...

Tessy: Bubico! Isus ne spune să fim primitori de oaspeți, nu să fim noi oaspeții...

Bubico: Așa e....așa e...Săptămâna acesta o să încerc să ajut măcar două persoane și să primesc un oaspete în cușca mea...

Tessy: Foarte bine, Bubico! Isus se bucură când ești așa ascultător de El.

Bubico: Acum mă duc să văd pe cine să ajut....Mă grăbesc așa că La revedere, Tessy!

Tessy: La revedere, Bubico! La revedere, copii!