Ferdinand: A fost groaznic la şcoală astăzi!
Bujorel: De ce?
Ferdinand: (foarte supărat) Păi la prânz au pus mazăre în ciorbă şi mie nu îmi place mazărea, învăţătoarea ne-a dat o grămadă de teme pentru acasă, şi chiar şi la educaţie fizică a fost aiurea...am jucat fotbal şi am pierdut.
Bujorel: Se pare că ai avut o zi grea!
Ferdinand: Şi deseară este rândul meu să spăl vasele! (oftează)
Bujorel: Dar nu durează mult să speli vasele!!! ( Pauză. Se uită drep la Ferdinand). Ferdinand, nu ai observat că mi-am luat ochelari noi.
Ferdinand: Am observat, Bujorel, dar tot mi se pare că arăţi prosteşte cu ochelari.
Bujorel: (mândru) Nu, Ferdinand. Ochelarii mă fac să arăt ca un deştept, un intelectual. Mie îmi plac noii mei ochelari!
Ferdinand: Cum se face că întotdeauna eşti fericit şi mulţumit de orice?
Bujorel: Pentru că încerc să fiu mulţumitor pentru toate lucrurile.
Ferdinand: Dar mie toate îmi merg pe dos! Eu nu am pentru ce să fiu mulţumitor!
Bujorel: Întotdeauna este ceva pentru care poţi fi mulţumitor! Doar trebuie să observi şi să găseşti acele lucruri.
Ferdinand: Da, da...ce zici de teme?
Bujorel: Temele ne ajută să învăţăm mai multe lucruri şi să fim descurcăreţi.
Ferdinand: Dar de spălatul vaselor?
Bujorel: Eu sunt mulţumit că am ce să mănânc, şi am ce să pun în farfurie...Şi asta mă face să le spăl cu bucurie. Sunt muţumit că mama e cu noi şi poate să gătească...şi avem şi apă cu ce să spălăm vasele.
Ferdinand: Am înţeles.
Bujorel: Totul ţine de cum priveşti lucrurile. Poţi să te plângi, sau poţi fi mulţumitor.
Ferdinand: Dar cum să fiu mulţumitor când mama nu mă plăteşte că o ajut cu lemnele în loc să mă joc?
Bujorel: Fii fericit că o să ai căldură în casă...ştii... mulţi nu au aşa ceva...
Ferdinand: Da, dar mai bine mă plătea.
Bujorel: Faptul că o ai pe mama ta lângă tine este mai valoros decât banii...şi dacă o ajuţi o faci fericită! Dacă nu îţi legi inima de bani, ci cauţi să te mulţumeşti cu ce ai, o să fii fericit.
Ferdinand: Offf, Bujorel!!!
Bujorel: Ferdinand, cred că şi tu ai nevoie de o pereche nouă de ochelari.
Ferdinand: Ce vorbeşti? Eu văd bine, chiar foarte bine!
Bujorel: Mă refer la nişte ochelari pentru inima ta.
Ferdinand: Pentru inimă???Ce tot vorbeşti, Bujorel?
Bujorel: Da, pentru că întotdeauna te plângi şi eşti nemulţumitor. Mi-aş dori să ai ochelari care să te ajute să vezi că ai atâtea lucruri pentru care să îi mulţumeşti lui Dumnezeu!
Ferdinand: O să încerc să văd lucrurile aşa cum le vezi tu...cu o inimă mulţumitoare.
Bujorel: O să mă rog ca Dumnezeu să te ajute să fii mulţumitor.
Ferdinand: Ştii, Bujorel, noii tăi ochelari nu arată aşa urât cum am zis. Chiar îmi plac!
Bujorel: Mulţumesc! Sper ca Dumnezeu să îţi dea şi ţie nişte ochelari invizibili, care să te ajute să nu iubeşti banii şi să fii mulţumitor!
Ferdinand: O să Îl rog să mă ajute să fiu mulţumitor şi o să încerc să văd lucrurile bune... Ne vedem mai târziu, Bujorel! Mulţumesc pentru tot!
Bujorel: Ceau!
